Înregistrarea unei mărci înseamnă obținerea unui certificat emis de OSIM, EUIPO (OHIM) sau WIPO, valabil pe un anumit teritoriu, precum România. Prezența solicitantului nu este necesară, deoarece procedurile se realizează prin reprezentare. Din perspectivă juridică, marca este un drept de proprietate privată al titularului, oferindu-i exclusivitatea utilizării. Contabil, marca este un activ ce poate fi vândut, închiriat, evaluat sau gajat. Comercial, marca reprezintă fundamentul strategiei de vânzări, generând reputație și o bază stabilă de clienți.


Legea Mărcilor 84/1998 și Legea 11/1991 a Concurenței Neloiale oferă mecanismele necesare pentru a împiedica terții să utilizeze marca fără acordul titularului. Neînregistrarea mărcii, fie că este vorba despre nume sau imagine, poate fi privită ca locuirea într-un imobil fără dovada proprietății: oricine poate revendica dreptul. Valoarea de piață a unei mărci este dată de veniturile pe care denumirea le poate atrage independent de compania ce o folosește. De multe ori, marca se negociază separat de restul activelor, deoarece generează venituri în mod autonom.

Pe teritoriul României pot produce efecte atât mărcile naționale înregistrate la OSIM, cât și mărcile Uniunii Europene înregistrate la EUIPO și mărcile internaționale care desemnează România prin sistemul WIPO. Alegerea procedurii depinde de teritoriile în care titularul folosește sau intenționează să folosească marca. De aceea, înainte de depunere, este importantă verificarea existenței unor drepturi anterioare și stabilirea celei mai potrivite strategii de protecție, pentru ca marca să fie apărată eficient pe piețele relevante și să poată fi valorificată comercial în mod sigur.

Cercetări și
verificări

Putem verifica existența unei marci, al unui titular sau portofoliu de drepturi în România sau în orice altă țară ca parte esențială a diligențelor.

mai multe

După depunerea cererii veți fi informat despre parcurgerea fiecărei proceduri prevăzute de legea 84/1998

Clienți și Testimoniale