Cadrul internațional care reglementează protecția proprietății intelectuale în România se bazează pe tratate și acorduri la care statul român este parte. Un document fundamental este Acordul european de asociere între România și Comunitățile Europene, semnat la Bruxelles în 1993 și ratificat prin Legea nr. 20/1993, care a deschis integrarea juridică și economică a României în spațiul european: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/1613.

Un alt act esențial este Legea nr. 611/2002, prin care România a aderat la Convenția privind eliberarea brevetelor europene (EPC), permițând accesul inventatorilor români la protecție europeană unitară: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/39846. Protecția internațională a mărcilor, brevetelor și desenelor își are originile în Convenția de la Paris, ratificată de România încă din 1968, un tratat global ce stabilește principiile priorității internaționale și tratamentului egal: https://wipolex-res.wipo.int/edocs/lexdocs/treaties/en/paris/trt_paris.pdf.

În domeniul indicațiilor geografice și al produselor tradiționale, România aplică Regulamentul (UE) 1151/2012, care protejează denumiri de origine și specialități tradiționale garantate: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32012R1151. Pentru desene și modele industriale, clasificarea este realizată conform Aranjamentului de la Locarno, la care România a aderat prin Legea nr. 3/1998, consolidând compatibilitatea sistemului național cu cel internațional: https://www.wipo.int/classifications/locarno/en/.

Aceste instrumente asigură integrarea României în rețeaua europeană și globală de protecție a proprietății intelectuale.