Potrivit Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, modificată și completată prin Legea nr. 66/2010, titularul unei mărci înregistrate beneficiază de drept exclusiv de utilizare asupra denumirii, logo-ului sau elementelor figurative protejate: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/14729. Marca devine un drept de proprietate privată, iar titularul poate interveni ori de câte ori constată că o firmă sau o persoană folosește în mod neautorizat semnul distinctiv pentru activități comerciale. Legislația îi permite să utilizeze toate mecanismele coercitive prevăzute de lege pentru a interzice terților folosirea mărcii fără consimțământ.

Neînregistrarea unei mărci – fie denumire, fie imagine – poate genera riscuri semnificative. Situația poate fi comparată cu locuirea într-un imobil fără acte: oricine poate revendica dreptul înaintea dumneavoastră. Dacă o altă societate înregistrează o denumire similară, aceasta vă poate trimite o notificare și vă poate solicita, în temeiul Legii 84/1998 și Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/1787), să încetați imediat folosirea numelui sau imaginii pentru a evita confuzia în rândul clienților, furnizorilor, partenerilor financiari sau autorităților.

În plus, titularul anterior vă poate solicita daune-interese, proporționale cu prejudiciul creat. De aceea, înregistrarea mărcii este o măsură esențială pentru protecția identității comerciale și pentru evitarea litigiilor costisitoare.