Valoarea de piață a unei mărci este dată de capacitatea denumirii de a genera venituri distincte, indiferent de compania care o exploatează comercial. În multe tranzacții, marca este evaluată și negociată separat de celelalte active, deoarece poate produce beneficii economice independente, fiind tratată ca un activ necorporal cu aport direct în competitivitate și poziționare pe piață. Transferul drepturilor asupra unei mărci sau asupra altor elemente de proprietate intelectuală se poate realiza prin cesiune, licențiere ori alte forme contractuale, reglementate de Legea nr. 84/1998 privind mărcile: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/14729.

În acest context, redevența reprezintă orice sumă plătită pentru dreptul de utilizare a unui activ de proprietate intelectuală, fiind definită în Codul fiscal, art. 7 și art. 223: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/170207. Redevențele pot viza mărci, brevete, licențe, know-how, francize, software, desene sau modele industriale, precum și opere protejate de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/7043.

Redevențele se aplică în contractele de licență comercială, franciză sau transfer tehnologic și sunt esențiale în evaluarea performanței unei mărci, fiind un indicator direct al potențialului ei economic. Determinarea valorii mărcii și structura redevențelor se realizează prin analize financiare, juridice și de piață în conformitate cu standardele internaționale WIPO și practicile europene.