Dreptul de autor (copyright) reprezintă ansamblul drepturilor morale și patrimoniale recunoscute creatorului unei opere originale. Protecția apare automat, din momentul realizării operei într-o formă concretă de exprimare, fără să fie necesară înregistrarea sau îndeplinirea unei alte formalități.

Pot beneficia de protecție operele literare și artistice, fotografiile, filmele, creațiile grafice, proiectele de arhitectură, programele pentru calculator, bazele de date originale, documentațiile tehnice și, în anumite condiții, creațiile de design. Ideile, metodele și know-how-ul nu sunt protejate ca atare prin drept de autor; poate fi protejată forma originală în care acestea sunt exprimate. În România, cadrul juridic principal este stabilit prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, iar autoritatea de specialitate este Oficiul Român pentru Drepturile de Autor – ORDA.

Protecția operelor românești în străinătate se întemeiază, în principal, pe Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice. Convenția consacră principiul protecției fără formalități, însă întinderea drepturilor, excepțiile și regulile procedurale sunt stabilite de legislația fiecărui stat.

În România, drepturile patrimoniale durează, ca regulă generală, pe tot parcursul vieții autorului și 70 de ani după decesul acestuia, cu reguli speciale pentru anumite categorii de opere. În această perioadă, titularul poate autoriza sau interzice reproducerea, distribuirea, comunicarea publică și transformarea operei și poate valorifica drepturile prin licență sau cesiune.

Înscrierea voluntară în Registrul Național de Opere administrat de ORDA nu creează dreptul de autor, dar poate constitui o probă suplimentară privind opera depusă și data înscrierii. Eficiența protecției depinde și de identificarea autorului, păstrarea etapelor creației și documentarea corectă a eventualelor cesiuni sau licențe.